ostenitor

română

Etimologie

Din a osteni + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /os.te.ni'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ostenitor
Singular Plural
Masculin ostenitor ostenitori
Feminin ostenitoare ostenitoare
Neutru ostenitor ostenitoare
  1. (înv. și pop.) obositor, istovitor; (p.ext.) greu, dificil.
  2. (adesea substantivat) care muncește din greu, care se străduiește; muncitor, truditor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.