ostatic
română
Etimologie
Din italiană ostatico.
Pronunție
- AFI: /os'ta.tik/
Substantiv
| Declinarea substantivului ostatic | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ostatic | ostatici |
| Articulat | ostaticul | ostaticii |
| Genitiv-Dativ | ostaticului | ostaticilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană civilă reținută de către un stat (sau de către o organizație) drept garanție pentru realizarea unor obligații asumate de către statul (sau organizația) căruia îi aparține persoana respectivă.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.