orbălțitură

română

Din a (se) orbălți + sufixul -tură.

Declinarea substantivului orbălțitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	orbălțitură	orbălțituri
Articulat	orbălțitura	orbălțiturile
Genitiv-Dativ	orbălțiturii	orbălțiturilor
Vocativ	orbălțitură	orbălțiturilor

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.