oratorie
română
Etimologie
Din latină oratoria.
Pronunție
- AFI: /o.ra.to'ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului oratorie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | oratorie | ' |
| Articulat | oratoria | ' |
| Genitiv-Dativ | oratoriei | ' |
| Vocativ | ' | ' |
- arta de a ține discursuri, de a vorbi în fața publicului.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.