orânduitor
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /o.rɨn.du.i'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului orânduitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | orânduitor | orânduitori |
| Articulat | orânduitorul | orânduitorii |
| Genitiv-Dativ | orânduitorului | orânduitorilor |
| Vocativ | orânduitorule | orânduitorilor |
- (înv.) persoană care orânduiește, care organizează; organizator.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.