operetă

română

Etimologie

Din germană Operette.

Pronunție

  • AFI: /o.pe're.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
operetă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ operetă operete
Articulat opereta operetele
Genitiv-Dativ operetei operetelor
Vocativ ' '
  1. compoziție muzi-cal-dramatică de proporții mari, scrisă pe un libret cu caracter sentimental, în care cu-pletele cântate alternează cu dialogul și cu dansul.
  2. reprezentație teatrală a unei astfel de compoziții.
  3. clădire în care au loc asemenea reprezentații.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.