ocurge

română

Etimologie

Din latină occurrere (după curge).

Pronunție

  • AFI: /o'kur.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
ocurge
Infinitiv a ocurge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 '
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să ocurgă
Participiu ocurs
Conjugare III
  1. (v.intranz.) (înv.) a se întâmpla, a surveni.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.