occur

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche occurrer, care provine din latină occurrere.

Pronunție

  • AFI: /əˈkɜː/ (BE)
  • AFI: /əˈkɜːr/ (AE)


Verb


Conjugarea verbului
to occur
Infinitiv to occur
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 occurs
Trecut simplu occurred
Participiu trecut occurred
Participiu prezent ocurring
  1. a se petrece, a (se) întâmpla, a trece
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.