obligă

Vezi și : obliga

română

Etimologie

Din italiană obbligo.

Pronunție

  • AFI: /oˈbli.gə/


Substantiv


Declinarea substantivului
obligă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ obligă obligi
Articulat obliga obligile
Genitiv-Dativ obligii obligilor
Vocativ obligă obligilor
  1. (înv.) cambie, poliță.


Traduceri

Etimologie

Din obliga.

Pronunție

  • AFI: /oˈbli.gə/
  • AFI: /o.bliˈgə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru obliga.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru obliga.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru obliga.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru obliga.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.