oblăduitor

română

Etimologie

Din a oblădui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /o.blə.du.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
oblăduitor
Singular Plural
Masculin oblăduitor oblăduitori
Feminin oblăduitoare oblăduitoare
Neutru oblăduitor oblăduitoare
  1. (înv. și pop.; adesea substantivat) care oblăduiește, guvernează, conduce, cârmuiește; protector.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.