numărător

română

Etimologie

Din a număra + sufixul -ător.

Pronunție

  • AFI: /nu.mə.rə'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
numărător
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ numărător numărătoare
Articulat numărătorul numărătoarele
Genitiv-Dativ numărătorului numărătoarelor
Vocativ numărătorule numărătoarelor
  1. aparat care servește la numărare.

Cuvinte derivate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
numărător
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ numărător numărători
Articulat numărătorul numărătorii
Genitiv-Dativ numărătorului numărătorilor
Vocativ numărătorule numărătorilor
  1. (rar) persoană care numără, care socotește, care calculează ceva, care are profesiunea de a număra.
  2. termen al unei fracții ordinare, scris deasupra liniei de fracție și reprezentând deîmpărțitul operației de împarțire.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.