nuage

Etimologie

Din nue (înv., „nor”) +‎ -age. Inevitabil din latină nūbes („nor”).

Înrudit cu catalană núvol, italiană nube, nuvola, occitană niu, portugheză nuvem, română nor și spaniolă nube.

Pronunție

• AFI: /ny.aʒ/, /nɥaʒ/
•  Audio^fișier

Substantiv

nuage m., nuages pl.

1. (fiz., met.) nor
2. (fig.) nor

   Aucun nuage ne trouble son bonheur.

3. (cib., Internet) cloud

Vezi și

• néphophobie
• néphéliphile
• brouillard

Etimologie

Din nuager.

Verb

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru nuager.
2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru nuager.
3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru nuager.
4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru nuager.
5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru nuager.

Referințe

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire