nourriture

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză veche norriture < latină nūtrītūra („nutrire”) (refăcut după verbul nourrir).

Pronunție

  • AFI: /nu.ʁi.tyʁ/
  •  Audiofișier


Substantiv

nourriture f., nourritures pl.

  1. (alim.) alimentație, hrană, mâncare

Sinonime

  • (alim.) aliment, (fam.) bouffe, (fam.) gueulardise, victuaille, (înv.) vivre

Cuvinte derivate

  • nourriturer

Cuvinte apropiate

Omofone

Etimologie

Din nourriturer.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru nourriturer.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru nourriturer.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru nourriturer.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru nourriturer.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru nourriturer.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.