notifica

română

Etimologie

Din franceză notifier < latină notificare.

Pronunție

  • AFI: /no.ti.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
notifica
Infinitiv a notifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 notific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să notifice
Participiu notificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a aduce la cunoștință (în mod oficial); a înștiința (în scris); a trimite o notificare.
  2. (v.tranz.) a nota.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.