noaten

română

Etimologie

Din latină annoctinus ~a ~um.

Pronunție

  • AFI: /'no̯a.ten/


Substantiv


Declinarea substantivului
nearticulat
' Singular Plural
Nominativ-Acuzativ nearticulat singular
Articulat articulat noaten
Genitiv-Dativ plural noatene
Vocativ ' '
  1. miel de la vârsta înțărcării până la doi ani.
  2. mânz între șase luni și doi sau trei ani.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.