neprihănire

română

Etimologie

Din ne- + prihănire (învechit „păcat, vină” < prihană).

Pronunție

  • AFI: /ne.pri.hə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
neprihănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ neprihănire neprihăniri
Articulat neprihănirea neprihănirile
Genitiv-Dativ neprihănirii neprihănirilor
Vocativ neprihănire neprihănirilor
  1. calitate a ceea ce este fără prihană, fără păcat, fără vină, pur; curățenie, puritate; (spec.) castitate.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.