năucire

română

Etimologie

Din năuci.

Pronunție

  • AFI: /nə.u'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
năucire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năucire năuciri
Articulat năucirea năucirile
Genitiv-Dativ năucirii năucirilor
Vocativ năucire, năucireo năucirilor
  1. acțiunea de a năuci și rezultatul ei.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.