năruire

română

Etimologie

Din nărui.

Pronunție

  • AFI: /nə.ru'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
năruire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năruire năruiri
Articulat năruirea năruirile
Genitiv-Dativ năruirii năruirilor
Vocativ năruire, năruireo năruirilor
  1. acțiunea de a nărui și rezultatul ei.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.