năimitor

română

Etimologie

Din a năimi + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /nə.i.mi'tor/


Substantiv


Declinarea substantivului
năimitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năimitor năimitori
Articulat năimitorul năimitorii
Genitiv-Dativ năimitorului năimitorilor
Vocativ năimitorule năimitorilor
  1. (reg.) persoană care angajează pe cineva pentru o muncă (temporară).
  2. persoană angajată cu plată pentru a efectua o muncă (temporară).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.