năimeală

română

Etimologie

Din a năimi + sufixul -eală.

Pronunție

  • AFI: /nə.i'me̯a.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
năimeală
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năimeală năimeli
Articulat năimeala năimelile
Genitiv-Dativ năimelii năimelilor
Vocativ năimeală năimelilor
  1. (înv. și reg.) închiriere, arendare; (concr.) chirie, arendă.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.