năbușire

română

Etimologie

Din năbuși.

Pronunție

  • AFI: /nə.bu'ʃi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
năbușire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ năbușire năbușiri
Articulat năbușirea năbușirile
Genitiv-Dativ năbușirii năbușirilor
Vocativ năbușire, năbușireo năbușirilor
  1. acțiunea de a năbuși și rezultatul ei.


Traduceri

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.