mustăcioară
română
Etimologie
Din mustață sufixul -ioară.
Pronunție
- AFI: /mus.tə.ʧi'o̯a.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului mustăcioară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mustăcioară | mustăcioare |
| Articulat | mustăcioara | mustăcioarele |
| Genitiv-Dativ | mustăcioarei | mustăcioarelor |
| Vocativ | mustăcioară | mustăcioarelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.