muscărime
română
Etimologie
Din muscă + sufixul -ărime.
Pronunție
- AFI: /mus.kə'ri.me/
Substantiv
| Declinarea substantivului muscărime | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | muscărime | invariabil |
| Articulat | muscărimea | invariabil |
| Genitiv-Dativ | muscărimii | invariabil |
| Vocativ | muscărime | invariabil |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.