mormăitură

română

Etimologie

Din a mormăi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /mor.mə.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mormăitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mormăitură mormăituri
Articulat mormăitura mormăiturile
Genitiv-Dativ mormăiturii mormăiturilor
Vocativ mormăitură mormăiturilor
  1. (rar) mormăit.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.