monoverb
română
Etimologie
Din italiană monoverbo.
Pronunție
- AFI: /mo.no'verb/
Substantiv
| Declinarea substantivului monoverb | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | monoverb | monoverbe |
| Articulat | monoverbul | monoverbele |
| Genitiv-Dativ | monoverbului | monoverbelor |
| Vocativ | ' | ' |
- joc distractiv constând în reprezentarea unui cuvânt prin litere combinate sau prin figuri, sensul acestuia reieșind din poziția elementelor componente.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.