momiță
română
Etimologie
Din bulgară момиц (momica).
Pronunție
- AFI: /mo'mi.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului momiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | momiță | momițe |
| Articulat | momița | momițele |
| Genitiv-Dativ | momiței | momițelor |
| Vocativ | momiță | momițelor |
- (pop.) ganglion.
- (spec.) glandă de la pieptul și de la gâtul unor animale, din care se prepară anumite mâncăruri.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Etimologie necunoscută. Confer a momi.
Substantiv
| Declinarea substantivului momiță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | momiță | momițe |
| Articulat | momița | momițele |
| Genitiv-Dativ | momiței | momițelor |
| Vocativ | momiță | momițelor |
Expresii
- (pop.) A umbla cu chichițe și momițe = a încerca să înșele pe cineva
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Confer moimiță.
Substantiv
- formă alternativă pentru moimiță.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.