molimă
română
Etimologie
Din neogreacă mólema.
Pronunție
- AFI: /'mo.li.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului molimă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | molimă | molime |
| Articulat | molima | molimele |
| Genitiv-Dativ | molimei | molimelor |
| Vocativ | ' | ' |
- boală contagioasă cu tendință de extindere rapidă.
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.