mitoc
română
Etimologie
Din neogreacă μετόχι (metóchi), parțial prin intermediul slavă metochĭ.
Pronunție
- AFI: /mi'tok/
Substantiv
| Declinarea substantivului mitoc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mitoc | mitocuri |
| Articulat | mitocul | mitocurile |
| Genitiv-Dativ | mitocului | mitocurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- mănăstire mică subordonată unei mănăstiri mai mari.
- casă sau grup de case care aparțineau unei mănăstiri și serveau ca loc de găzduire (pe lângă aceasta).
Traduceri
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.