miruit

română

Etimologie

Din a mirui.

Pronunție

  • AFI: /mi.ru'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
miruit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ miruit miruite
Articulat miruitul miruitele
Genitiv-Dativ miruitului miruitelor
Vocativ miruitule miruitelor
  1. faptul de a mirui; miruială.


Traduceri

Etimologie

Din a mirui.

Pronunție

  • AFI: /mi.ru'it/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
miruit
Singular Plural
Masculin miruit miruiți
Feminin miruită miruite
Neutru miruit miruite
  1. care a fost uns cu mir.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.