minciunea

română

Etimologie

Din minciună + sufixul -ea, -ică.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
minciunea
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ minciunea minciunele
Articulat minciuneaua minciunelele
Genitiv-Dativ minciunelei minciunelelor
Vocativ minciunea minciunelelor
  1. diminutiv al lui minciună.
  2. (mai ales la pl.) prăjitură făcută dintr-o foaie de aluat nedospit, prăjită în grăsime; minciună.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.