mima
română
Etimologie
Din franceză mimer.
Pronunție
- AFI: /mi'ma/
Verb
| Conjugarea verbului mima | |
| Infinitiv | a mima |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mimez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mimeze |
| Participiu | mimat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a interpreta un rol, o piesă etc. sau a exprima ceva prin mimică, prin gesturi, ca un mim.
- (v.tranz.) a imita gesturile, apucăturile cuiva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.