mijlocitor

română

Etimologie

Din a mijloci + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /miʒ.lo.ʧiˈtor/


Substantiv


Declinarea substantivului
mijlocitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mijlocitor mijlocitori
Articulat mijlocitorul mijlocitorii
Genitiv-Dativ mijlocitorului mijlocitorilor
Vocativ mijlocitorule mijlocitorilor
  1. persoană care mijlocește; intermediar, misit, samsar.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.