miauen

germană

(Deutsch)

Etimologie

Din miau.

Pronunție

  • AFI: /mi'aʊ̯ən/


Verb


Conjugarea verbului
miauen
Infinitiv miauen
Indicativ prezent
pers. 2 sg., 3 sg.		 miaust
miaut
Indicativ imperfect miaute
Participiu perfect miaut
Verb auxiliar haben
  1. a mieuna, a face miau, a miorlăi
    Der kleine Kater miaute leise.

Sinonime

  • maunzen

Antonime

Vezi și

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.