mițuire
română
Etimologie
Din a mițui.
Pronunție
- AFI: /mi.ʦu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului mițuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mițuire | mițuiri |
| Articulat | mițuirea | mițuirile |
| Genitiv-Dativ | mițuirii | mițuirilor |
| Vocativ | mițuire | mițuirilor |
- acțiunea de a mițui și rezultatul ei; mițuială, mițuit.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.