merită

Vezi și : merita, Merita, meritá, mérita

română

Etimologie

Din merita.

Pronunție

  • AFI: /ˈme.ri.tə/
  • AFI: /me.riˈtə/ (forma de perfect simplu)


Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru merita.
  2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru merita.
  3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru merita.
  4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru merita.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.