meneur

franceză

(français)

Etimologie

Atestat în secolul al XIII-lea; inevitabil din franceză veche meneor (1135). Echivalent cu verbul mener („a mâna, a conduce, a duce”) + -eur.

Pronunție

  • AFI: /mə.nœʁ/


Substantiv

meneur m., meneurs pl.

  1. conducător, lider
  2. ghid, conducător
    Il est le meneur infatigable de toutes les fêtes, de toutes les réjouissances.
  3. (spec.) instigator, agitator, provocator
  4. (la baschetbal) conducător (de joc)

Sinonime

  • 1: chef de file

Cuvinte derivate

  • meneuse

Cuvinte compuse

  • meneur d'hommes
  • meneur d'ours

Cuvinte apropiate

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.