meșteră

română

Etimologie

Din meșter.

Pronunție

  • AFI: /'meʃ.te.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
meșteră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ meșteră meștere
Articulat meștera meșterele
Genitiv-Dativ meșterei meșterelor
Vocativ meștero meșterelor
  1. persoană talentat, priceput, îndemânatic, abil; persoană care posedă multe cunoștințe.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.