meșteșugareț
română
Etimologie
Din meșteșug + sufixul -areț.
Pronunție
- AFI: /meʃ.te.ʃu.ga'reʦ/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului meșteșugareț | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | meșteșugareț | meșteșugareți |
| Feminin | meșteșugareță | meșteșugarețe |
| Neutru | meșteșugareț | meșteșugarețe |
- (înv.) iscusit, îndemânatic, dibaci, talentat.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.