mareșalul palatului

română

Etimologie

Din mareșalul + palatului.

Pronunție

  • AFI: /ma.reˈʃa.lul paˈla.tu.luj/


Cuvânt compus

mareșalul palatului

  1. persoană care are conducerea administrativă generală a bunurilor unui monarh și răspunde de protocolul de la curte; titlu purtat de această persoană.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.