mangiare

italiană

(italiano)

Etimologie

Din franceza veche mangier < latină manducare.

Pronunție

  • AFI: /man'ʤare/


Verb

  1. a mânca
  2. a consuma

Cuvinte derivate

  • mangereccio
  • mangiabile
  • mangiapatate
  • mangiarsi
  • mangiatutto


Substantiv

mangiare m., mangiari pl.

  1. mâncare; mâncat

Vezi și

  • fare colazione
  • pranzare
  • cenare
  • assaggiare
  • gustare
  • divorare
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.