mandragoră

Vezi și : mandragora, Mandragora, mandràgora, mandrágora, mandragóra, mandragòra

română

Etimologie

Din franceză mandragore sau italiană mandragora < latină mandragorās.

Provine din greacă antică μανδραγόρας (mandragóras).

Pronunție

  • AFI: /man.dra'go.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mandragoră
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mandragoră mandragore
Articulat mandragora mandragorele
Genitiv-Dativ mandragorei mandragorelor
Vocativ mandragoră, mandragoro mandragorelor
  1. (bot.) (Mandragora officinarum) plantă erbacee cu flori violete deschis, cu rădăcini groase, din care se extrage un tonic.

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.