magnificență

română

Etimologie

Din franceză magnificence, italiană magnificenza.

Pronunție

  • AFI: /mag.ni.fi'ʧen.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
magnificență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ magnificență magnificențe
Articulat magnificența magnificențele
Genitiv-Dativ magnificenței magnificențelor
Vocativ magnificență magnificențelor
  1. (livr.) grandoare, măreție; fast, lux ieșit din comun.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.