magistru

română

Etimologie

Din latină magister. Confer germană Magister.

Pronunție

  • AFI: /ma'ʤis.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
magistru
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ magistru magiștri
Articulat magistrul magiștrii
Genitiv-Dativ magistrului magiștrilor
Vocativ magistrule magiștrilor
  1. (livr.) profesor (în raport cu elevii săi); dascăl.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.