mărunțuș

română

Etimologie

Din mărunt + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /mə.run'ʦuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărunțuș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărunțuș mărunțușuri
Articulat mărunțușul mărunțușurile
Genitiv-Dativ mărunțușului mărunțușurilor
Vocativ mărunțușule mărunțușurilor
  1. (înv. și pop.) mărunțiș.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.