măreț

română

Etimologie

Din a mări + sufixul -eț.

Pronunție

  • AFI: /mə'reʦ/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
măreț
Singular Plural
Masculin măreț măreți
Feminin măreață mărețe
Neutru măreț mărețe
  1. care trezește admirație, care se impune prin calități deosebite, excepționale; grandios, impunător, falnic, maiestuos, fastuos.
  2. (înv. și reg.) mândru, semeț; îngâmfat, trufaș, orgolios.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.