mărșăluire

română

Etimologie

Din a mărșălui.

Pronunție

  • AFI: /mər.ʃə.lu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mărșăluire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mărșăluire mărșăluiri
Articulat mărșăluirea mărșăluirile
Genitiv-Dativ mărșăluirii mărșăluirilor
Vocativ mărșăluire mărșăluirilor
  1. acțiunea de a mărșălui.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.