măntăluță
română
Etimologie
Din manta + sufixul -ăluță.
Pronunție
- AFI: /mən.tə'lu.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului măntăluță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | măntăluță | măntăluțe |
| Articulat | măntăluța | măntăluțele |
| Genitiv-Dativ | măntăluței | măntăluțelor |
| Vocativ | măntăluță | măntăluțelor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.