mârșăvire

română

Etimologie

Din a mârșăvi.

Pronunție

  • AFI: /mɨr.ʃə'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
mârșăvire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mârșăvire mârșăviri
Articulat mârșăvirea mârșăvirile
Genitiv-Dativ mârșăvirii mârșăvirilor
Vocativ mârșăvire mârșăvirilor
  1. (reg.) acțiunea de a mârșăvi și rezultatul ei.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.