mânzuleț

română

Etimologie

Din mânz + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /mɨn.zu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
mânzuleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânzuleț mânzuleți
Articulat mânzulețul mânzuleții
Genitiv-Dativ mânzulețului mânzuleților
Vocativ mânzulețule mânzuleților
  1. (reg.) mânzișor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.