mânuță

română

Etimologie

Din mână + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /mɨ'nu.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
mânuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ mânuță mânuțe
Articulat mânuța mânuțele
Genitiv-Dativ mânuței mânuțelor
Vocativ mânuță mânuțelor
  1. diminutiv al lui mână; mânușiță, mânuriță.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.